Olimpici multilateral dezvoltati?

n prima zi a bacalaureatului olimpicilor, doi dintre cei mai buni elevi ai tarii au fost surprinsi in timp ce copiau raspunsul la limba si literatura romana. Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti a considerat ca nu exista suficiente probe (n.n. - luni, cei doi olimpici au dat declaratii in care au scris ca s-au folosit in alcatuirea raspunsului de o revista gasita in banca, desi redactorul nostru, prezent in sala, a vazut limpede, in mana celor doi, manualul) pentru ca elevii sa fie sanctionati, conform regulamentelor, cu excluderea din examen. In fata unor asemenea intamplari nefericite, prima reactie fireasca este cea umana. Cand este vorba de floarea intelectuala a tinerilor acestei tari, cand vorbim de mintile lor si de sudoarea cu care aduc Romaniei, an de an, aurul si argintul, esti tentat sa spui ca nu se poate aplica aceeasi unitate de masura tuturor. Daca Laza si Markovits sunt cei mai buni din tara asta la matematica si informatica, mai conteaza ca au copiat la limba si literatura romana? In fata unei astfel de intrebari sunt mai multe raspunsuri. Nu vom insista acum pe considerentele morale, pe sanctiunea sau clementa justificata pe care o aveau sau nu de primit olimpicii. Ziarul Adevarul a consemnat o realitate, fidel crezului sau, ca "nimeni nu e mai presus de lege". Raspunsul nostru ar fi de fapt o alta intrebare: Legea este corecta? Legea invatamantului consfinteste ca, pentru a primi diploma si titlul de bacalaureat, tinerii tarii trebuie sa sustina un examen stufos, format din 6 discipline cu 7 probe. Spre ce tip de personalitate tinteste scoala romaneasca, solicitand elevilor cunostinte temeinice din domenii extrem de diferite: matematica, limbi straine, informatica, istorie, economie, geografie, psihologie, filosofie, sport, limba si literatura romana? Este adevarat, un elev, fie el olimpic sau nu, are de ales, in afara celor doua probe obligatorii pentru toate filierele de liceu din aceasta tara (n.n. - probele obligatorii fiind limba si literatura romana si limbile straine), o disciplina din aria curriculara pe care o urmeaza ca profil de baza si alta disciplina din restul ariei curriculare. Pentru MEC, bacalaureatul olimpicilor a fost si este o formalitate. Oricum, copiii acestia nu sunt niste prosti, loaze lenese. Sunt cei mai buni dintre cei mai buni la anumite discipline. Dupa trei saptamani, cat a durat pregatirea intensiva a acestor elevi pentru concursul de selectie in lotul reprezentativ al Romaniei la olimpiadele internationale, nici unui profesor normal nu i-a stat mintea sa trateze formalitatea obligatorie, "bacalaureatul", cu seriozitate. Elevii oricum vor intra la facultate, fiecare pe disciplina lui, asa ca ar fi absurd sa se mai respecte, fie si minimal, regulamentele in vigoare, in cazul lor. In plus, este absurd sa mai ceri astazi, cuiva, sa fie bun la toate. Epoca multilateral dezvoltatilor a apus de mult. In lumea civilizata, pentru un copil cu I.Q.-ul olimpicilor nostri se bat cele mai mari companii si universitati, i se platesc studiile, familia este sustinuta financiar si moral. Acolo insa, bacalaureatul sau se compune din doua, cel mult trei discipline. La noi, bacalaureatul cuprinde, cum spuneam, 7 probe, adica tot atatea cate discipline scolare are de studiat la colegiu un elev din Los Angeles, SUA. Ca sa nu mai vorbim ca, fie si in ciuda patalamalei sale, tanarul roman, pe piata muncii, nu prea isi gaseste locul. Nimeni nu e mai presus de lege. Dar si legea e facuta de oameni; daca intra in coliziune cu viata insasi, atunci ea trebuie regandita.